Îl ajută, dacă nu e împins în față, iar la noi nu e. Timiditatea vine din teama de a fi judecat, iar cu cât copilul evită mai mult, cu atât devine mai greu. La curs abordăm invers, în pași mici: începem din cerc, unde toată lumea vorbește pe rând și nimeni nu e privit singur, apoi în perechi, apoi cu un rol în spatele căruia e mai ușor decât să fii tu însuți, și abia mult mai târziu singur în fața celorlalți. Grupa are maximum 12 copii, cu un trainer format după metoda Mădălinei Mărcuș, care e psiholog și pedagog teatral.

E o problemă de corp, nu de cunoștințe. Când copilul simte că e privit și evaluat, respirația se scurtează și memoria de lucru se închide, deci nu are cum să își amintească, oricât ar ști. Degeaba repetă acasă, pentru că acasă nu îl privește nimeni. La curs antrenăm exact situația, de zeci de ori pe an, fără notă și fără răspuns greșit. Lucrăm respirația, ce faci cu mâinile, unde te uiți și cum reiei după o greșeală. Emoția nu dispare, dar nu îl mai blochează.

Nu, și nici nu selectăm pe criteriul ăsta. Cursul nu e o pregătire pentru cariera de actor, e un antrenament de exprimare, de curaj și de lucru în echipă, din care copilul rămâne cu lucruri pe care le folosește la școală și în viață. Copiii care ajung să dea la teatru sunt o mică parte. Ceilalți rămân cu vorbitul în public, cu prietenii și cu felul relaxat de a fi în fața oamenilor.

Nu învață replici de la prima ședință și nu repetă un spectacol tot anul. O oră are jocuri de grup, exerciții de atenție și de ascultare, improvizație, lucru pe text și pe personaj, mișcare scenică și exerciții de voce. Copilul nu stă în bancă niciun minut. Cursul urmează anul școlar, de la 1 septembrie la 18 iunie, și se încheie cu un spectacol jucat pe scenă la SAM Fest.

Aceleași exerciții, aceeași metodă, același tip de trainer. Diferă ținta. Cursul de actorie urmează anul școlar și se termină cu spectacol pe scenă, deci are o miză și un rezultat pe care copilul îl vede. Cursul de dezvoltare personală nu se termină niciodată, nu are spectacol final și se poate intra oricând în an. E potrivit pentru copilul pentru care spectacolul ar fi presiune, sau pentru părintele care vrea lucrul în sine, fără miza scenei.

De la 3 ani, dar la fiecare vârstă înseamnă altceva. La 3-4 ani e joc și curajul de a fi în grup fără părinte. La 5-7 ani apar emoțiile numite și pregătirea pentru școală. La 8-10 ani intră improvizația, dicția și lucrul în echipă. La 11-13 ani lucrăm rușinea de a fi văzut. La 14-18 ani devine public speaking, prezență scenică și pregătire pentru proba orală și pentru interviuri. Grupele sunt formate strict pe vârstă.

Da, avem o grupă în limba engleză, care e practic un curs de engleză vorbită prin teatru și improvizație, cu spectacol jucat în engleză la final. La un curs de limbă copilul vorbește când e întrebat și e corectat, iar teama de a greși rămâne intactă. Aici vorbește pentru că are un rol de dus până la capăt, în fața unei săli, și repetă aceeași replică de zeci de ori până când nu mai traduce în cap. La final joacă un spectacol întreg în engleză, ceea ce e o dovadă de nivel mai clară decât orice notă.

Da, direct. Proba orală nu măsoară doar ce știi, măsoară ce poți spune sub privirea cuiva, în timp limitat, iar asta nu se învață la meditații. Lucrăm public speaking, respirație, ritm, prezență. Avem și o grupă separată de teatru pentru bacalaureat, marți de la 16:00, unde luăm cinci sau șase dintre cele mai frecvente opere și facem teatru și improvizație pe baza lor, ca elevul să le rețină pentru că le-a trăit. Nu înlocuiește meditația la română, e complementară.

La Șoseaua Iancului 48, Parter, Sector 2, București, într-o sală cu scenă adevărată, unde se joacă și spectacolele de final. Grupele sunt pe vârste, de la 3 la 18 ani, o ședință pe săptămână, maximum 10 – 13 copii în grupă. Prima ședință este gratuită, pentru toată lumea.