Începutul școlii vine cu emoții pentru toată lumea: program nou, colegi, profesori, reguli, așteptări și, uneori, senzația că trebuie să te adaptezi repede. Pentru un copil mai retras, perioada aceasta poate fi și mai solicitantă, mai ales atunci când simte că ceilalți se integrează mai ușor, vorbesc fără probleme și își găsesc repede locul într-un grup.
Dacă ai un copil care are nevoie de mai multă încredere pentru a se exprima și te întrebi „cum pot să îl ajut?", primul pas nu este neapărat să cauți încă o activitate în programul lui. Mai util este să te uiți la lucrurile pe care copilul are nevoie să le exerseze în mod natural.
Încrederea în sine a copiilor nu apare, de obicei, după o discuție sau după ce îi explicăm copilului că „nu are de ce să îi fie rușine". Se construiește treptat prin experiențe în care copilul începe să vorbească, să încerce, să greșească, să primească un răspuns și să încerce din nou.
De ce e mai greu la început de an
Pentru un copil care se acomodează mai greu într-un colectiv nou, începutul școlii înseamnă mai mult decât teme și lecții. Apar din nou situațiile sociale în care trebuie să intre într-un grup, să inițieze o conversație, să răspundă în fața clasei, să ceară ajutor sau să spună ce gândește.
Școala îi oferă copilului foarte multe ocazii de a învăța informații și de a-și dezvolta competențele academice. Există însă și alte abilități importante care se formează mai ales prin practică: exprimarea clară a unei idei, ascultarea celuilalt, spontaneitatea, colaborarea, reacția într-o situație neprevăzută, capacitatea de a vorbi în fața unui grup sau de a trece peste o greșeală fără să simtă că totul s-a terminat.
Asta nu înseamnă că un copil retras are o problemă care trebuie „reparată". Copiii au temperamente diferite, iar faptul că un copil are nevoie de mai mult timp pentru a se deschide nu este, în sine, ceva negativ. Important este să aibă ocazia să își dezvolte treptat abilitățile de care are nevoie pentru a se simți mai confortabil în relație cu ceilalți.
Ce poți face concret
1. Vorbește despre emoții, nu doar despre cum a fost ziua lui
Uneori, întrebarea „Cum a fost la școală?" primește un simplu „Bine". În loc să transformăm conversația într-un interogatoriu, putem porni de la situații concrete: cu cine a stat copilul în pauză, dacă a existat un moment în care ar fi vrut să spună ceva și nu a făcut-o sau ce i s-a părut mai ușor ori mai greu în ziua respectivă.
O bună comunicare părinte-copil nu înseamnă să avem imediat răspunsul potrivit. Uneori, copilul are nevoie mai întâi să simtă că poate povesti fără să fie corectat, comparat sau grăbit. Abia apoi putem vorbi despre ce ar putea încerca data viitoare.
2. Alege activități potrivite, nu doar activități în plus
Când un copil are nevoie de mai multă siguranță, tentația poate fi să căutăm o activitate care să îl facă „mai sociabil". Dar criteriul mai util este altul: ce poate să exerseze în acel context?
În cazul în care cauți activități pentru copii timizi, merită să te uiți la contexte în care copilul nu este obligat să fie în centrul atenției din prima. Activitățile de grup în care există joc, colaborare și spațiu pentru încercare pot fi mai potrivite decât cele axate exclusiv pe performanță.
De exemplu, la exerciții de actorie pentru copii pot fi lucrate exact lucrurile care devin dificile în situațiile sociale: să vorbească spontan, să asculte, să reacționeze la ce spune altcineva și să continue chiar dacă nu i-a ieșit perfect din prima.
3. Ia în calcul teatrul ca instrument de exersare, nu doar ca spectacol
Când vorbim despre dezvoltare personală prin teatru, merită să depășim imaginea clasică a copilului care urcă pe scenă și spune un text învățat pe de rost. Într-un atelier de teatru pentru copii bine construit, procesul poate însemna mult mai mult decât spectacolul final.
Copilul este pus în situația de a se exprima, de a asculta, de a improviza, de a reacționa la ceilalți și de a lucra împreună cu un grup. Învață că o replică poate fi spusă diferit, că o greșeală poate fi continuată și că nu toate situațiile au un singur răspuns corect.
Tocmai de aceea, un curs de teatru pentru dezvoltare personală pentru copii poate crea un context valoros — nu ca soluție-minune pentru timiditate și nici ca activitate obligatorie pentru orice copil, ci ca unul dintre puținele cadre în care aceste competențe pot fi exersate practic, săptămână după săptămână.
Pentru un părinte, întrebarea utilă nu este neapărat „Ce activitate să mai adaug?", ci „Ce are copilul meu nevoie să exerseze și unde poate face asta într-un mod potrivit pentru el?"
4. Nu compara ritmul copilului tău cu al altora
Unii copii intră imediat într-un grup. Alții observă mai întâi, ascultă și se apropie treptat. Faptul că un coleg vorbește cu toată lumea din prima săptămână nu înseamnă că acela este ritmul corect pentru toți copiii.
Pentru un copil retras, progresul poate însemna lucruri aparent mici: să răspundă mai ușor când este întrebat, să inițieze o conversație, să ceară ajutor, să spună ce își dorește într-un grup sau să nu renunțe imediat după ce face o greșeală.
Aceste experiențe se adună. În timp, ele pot contribui la o relație mai sigură cu propriile idei, emoții și reacții.
5. Caută un cadru extrașcolar potrivit, nu doar „ceva de făcut"
Nu orice activitate după școală răspunde nevoilor unui copil mai retras. De aceea, atunci când cauți un cadru extrașcolar potrivit, merită să te uiți și la atmosfera grupului, la felul în care lucrează profesorul și la cât spațiu există pentru participare fără presiune. Asta poate însemna activități after school copii, cursuri extracurriculare copii sau un after school creativ — important e ca formatul ales să lase loc copilului să se obișnuiască treptat cu grupul, nu să îl forțeze să performeze din prima zi.
Un program bun nu este neapărat cel mai încărcat. Contează mai mult dacă îi oferă copilului experiențe relevante și suficient timp pentru a se obișnui cu ele. Pentru unii copii, un cadru constant, în care cunosc treptat oamenii și regulile grupului, poate fi mai valoros decât schimbarea frecventă a activităților.
Rolul cursurilor de actorie și teatru
La cursurile de actorie pentru copii, partea importantă pentru dezvoltare nu este doar învățarea unor replici sau pregătirea unui spectacol. Jocurile de improvizație îi cer copilului să reacționeze pe loc. Exercițiile în perechi îl ajută să observe și să asculte. Lucrul în grup presupune colaborare, iar jocul de rol îi permite să încerce comportamente și reacții într-un cadru sigur.
La cursurile de actorie pentru adolescenți, aceste lucruri pot deveni și mai relevante. Adolescența vine cu o conștientizare mai mare a felului în care ești privit de ceilalți, iar posibilitatea de a vorbi, de a improviza și de a greși într-un grup în care greșeala face parte din exercițiu poate fi importantă.
Aici apare legătura cu dezvoltarea personală a copiilor: nu prin promisiunea că un curs schimbă personalitatea copilului, ci prin faptul că îi oferă un spațiu în care anumite competențe pot fi exersate constant.
Teatrul nu este o soluție universală și nici nu trebuie prezentat ca atare. Un copil poate deveni mai sigur pe el și prin sport, muzică, dezbateri, activități de grup sau alte experiențe potrivite temperamentului său. Valoarea teatrului este că reunește, în același proces, multe dintre competențele sociale și de comunicare pe care copilul le folosește apoi și în afara sălii de curs.
Cât durează procesul
Nu există un număr exact de săptămâni după care un copil devine mai sigur pe el. Copiii au ritmuri diferite, iar rezultatele depind de vârstă, temperament, experiențele anterioare și, foarte important, de mediul în care se desfășoară activitatea.
De aceea, este mai util să urmărești schimbările mici decât să aștepți o transformare vizibilă. Poate copilul începe să vorbească puțin mai ușor în grup. Poate își susține ideea fără să renunțe imediat. Poate acceptă mai bine faptul că a greșit. Acestea sunt semne relevante, chiar dacă nu apar toate în același timp.
Într-un atelier de teatru sau într-un alt cadru de grup, continuitatea contează. Exersarea o singură dată poate fi interesantă, dar repetarea experienței îi permite copilului să se obișnuiască treptat cu situații care la început par dificile.
Întrebări frecvente
Nu este nevoie să îl convingi cu orice preț. Poți să îi explici ce presupune activitatea, să mergeți să vedeți o ședință sau să încercați o perioadă scurtă și apoi să discutați despre cum s-a simțit. Uneori, refuzul vine din necunoscut, nu neapărat din faptul că activitatea nu i se potrivește.
Depinde de tipul de activitate și de modul în care este construit grupul. La vârste mici, teatrul funcționează mai bine prin joc, mișcare, imaginație și exerciții simple decât prin memorarea unor texte lungi. Pe măsură ce copiii cresc, exercițiile pot deveni mai complexe și pot include improvizație, lucru pe personaje și scene.
Nu există un termen universal. Uneori apar schimbări destul de repede într-o anumită situație, alteori progresul este lent și se vede mai ales prin acumularea unor experiențe mici. Contează mai mult consecvența și calitatea mediului decât ideea de a obține rapid o transformare.
Nu. Temperamentul are un rol important, dar dezvoltarea socială nu este predeterminată de felul în care copilul se comportă într-o anumită perioadă. Experiențele, relațiile și contextele în care copilul poate exersa comunicarea și autonomia pot influența felul în care ajunge să se raporteze la ceilalți.
*Imagini preluate de pe www.pexels.com și din arhiva SAM.
